După 25 de ani, Festivalul Internațional de Film Transilvania nu vorbește despre covorul roșu, trofee sau vedete. Vorbește despre oameni. Despre spectatorii care au umplut sălile an după an, au râs, au plâns și au descoperit lumi.
„Spectatorii sunt adevărații eroi”, spune Tudor Giurgiu.
Și poate că exact aici stă secretul longevității festivalului: într-o comunitate care a crescut împreună cu el.
„Ne-am gândit în acest an să ieșim puțin din cutuma cu care probabil unii s-au obișnuit, a unor campanii de comunicare neașteptate, daci, romani, Clujul în varii forme, ni s-a părut important anul acesta să facem o declarație de dragoste spectatorilor noștri, cei care an de an vin la TIFF și sunt majoritatea din Cluj, dar sunt mulți care vin recurent din alte locuri sau din străinătate. În anul 2002, la prima ediție, am avut 8.700 de spectatori față de cei peste 100.000 de spectatori plătitori de bilete din ultimele ediții. Ei sunt cei care dau culoare festivalului, le mulțumim și lor le facem această dedicație în spotul oficial al festivalului”, a declarat Tudor Giurgiu, președintele TIFF, joi, într-o conferință de presă.
172 de filme din Kazahstan până în România
Anul acesta, TIFF prezintă 204 filme față de 43 din prima ediție, 172 de filme lungi, 32 de filme scurte, din toată lumea, Kazahstan, Uruguay, Africa de Sud, Hong Kong, multe țări europene plus selecția de filme românești.
„Veți putea vedea o istorie a festivalului capturată de ochiul fotografului Șerbam Mestecăneanu, a făcut fotografii cu toți invitații mari ai festivalului în Hotel Continental, un loc unde se făceau petreceri, expoziții, iar acum de câțiva ani stă închis. Fotografiile sunt absolut surprinzătoare, Șerban a adus acolo artiști importanți, actori, regizori. Expoziția va fi vernisată în timpul TIFF”, a mai precizat Giurgiu.
Problemele cu finanțarea nu se opresc niciodată
Tudor Giurgiu a atras atenția că, deși mai sunt aproximativ trei săptămâni până la debutul ediției, multe contracte de finanțare sunt „în aer”.
„Inclusiv la 25 de ani trăiesc cu sabia deasupra capului, mai sunt 3 săptămâni și încă n-am semnat niciun contract mare, important, nici cu Ministerul Culturii, nici cu Consiliul Local, nici cu Institutul Cultural Român, e probabil un efect bumerang că bugetul țării s-a adoptat foarte târziu. Cei care vor să facă evenimente în România, festivaluri importante trăiesc foarte periculos. Trăim în România și lucrurile acestea se fac în ultimul moment”, a adăugat Giurgiu.
Mihai Chirilov, director artistic TIFF, spune că față de 2025, „există speranță” în ceea ce privește filmul românesc.
„Probabil vă aduceți aminte anul trecut că am fost prea dur referindu-mă la filmul românesc, îmi mențin duritatea afirmațiilor de atunci, nu a fost un an bun pentru filmul românesc, ați văzut probabil și care au fost laureații de la Premiile Gopo. Vestea bună este că anul acesta stăm ceva mai bine, se putea și mai bine. Există speranță. Avem foarte multe filme înscrise de la un an la altul, sunt aproape 150 de scurtmetraje, din care în festival ajung undeva la 20 și ceva. Sunt mai multe chestiuni care pot fi spuse despre filmul românesc în 2026. Filmul documentar pierde din viteză, la edițiile anterioare filmul documentar lua fața filmelor de ficțiune, anul acesta nu avem decât două documentare în competiție. Anul acesta este anul debutanților (…) Nu avem doar regizori, avem operele surprinzătoare ale unor actori care debutează în regie sau ale unei scriitoare, e vorba de Cecilia Ștefănescu”, a spus Mihai Chirilov.
„Ce am învățat în 25 de ani de TIFF este că anticipez reacții de ultragiu la niște filme pe care le consider îngrozitor de șocante și mă trezesc cu remarci de tipul «ah, ăla, a fost chiar sweet» sau de la filme pe care le consider foarte bune, inofensive, și care dintr-un motiv sau altul se dovedesc a fi devastatoare pentru unii spectatori pentru că accesează niște resorturi foarte intime. Cinemaul are această calitate de a deschide niște răni și de a le vindeca pe loc. Și ăsta e genul de reacție pe care îl aștept de la spectatorii care vin an de an la TIFF”, a mai spus Chirilov.
Debuturi, premiere și filmele românești despre care se va vorbi anul acesta, în Zilele Filmului Românesc
TIFF.25 aduce în competiția Zilelor Filmului Românesc 31 de producții locale – 11 lungmetraje (dintre care majoritatea debuturi în ficțiune) și 20 de scurtmetraje, care concurează pentru cele trei premii importante ale secțiunii: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj.
În Malul vânăt, Andreea Borțun construiește povestea unei mame singure care încearcă să își ofere ei și fiului său adolescent o viață mai bună într-un sat din sudul României. Filmul este produs de actorul Sebastian Stan.
Cunoscut pentru rolurile din filmele lui Cristian Mungiu sau Sergei Loznitsa, Valeriu Andriuță debutează ca regizor de lungmetraj cu Cercul, un thriller cu accente polițiste plasat într-un sat izolat din Republica Moldova.
Selecționat în competiția internațională a festivalului CPH:DOX, Atât de familiar explorează relația fragilă dintre memorie, familie și apartenență.
Actorul Cristian Bota semnează scenariul și regia și joacă alături de Adrian Titieni în Dus-întors, o poveste despre relația fragilă și contondentă dintre un tată și fiul său adolescent aflați într-o scurtă călătorie în străinătate, în încercarea de a depăși crizele impulsive de personalitate, tensiuni mocnite și frustrări dureroase.
La granița dintre documentar și ficțiune, Pionul lui Lenin beneficiază de verva, determinarea și carisma uriașă a actorului Sergiu Voloc, care-și face un scop în viață din eliminarea statuilor lui Lenin.
Revelația centrală din Y scoate treptat la suprafață întrebări despre responsabilitate și moștenire morală. Y a avut premiera mondială la Varșovia și merge, cu cinism și ironie, pe linia fină dintre principii și privilegii.
Cu armele cinemaului independent 100%, Sebastian Bădărău imaginează în Principiul incertitudinii o lume în care granița dintre real și posibil devine tot mai instabilă.
Prezentat în premieră internațională la festivalul de la Locarno, Nu mă lăsa să mor e despre încercările unei femei (Cosmina Stratan) de a organiza înmormântarea vecinei sale (Elina Löwensohn), găsită moartă în fața blocului în care locuia.
În Dinți de lapte, prezentat în premieră mondială la Veneția, Mihai Mincan explorează – cu remarcabilă senzorialitate și o atenție aproape maniacală la detalii – lumea copilăriei printr-o poveste tensionată și neliniștitoare despre dispariția inexplicabilă a unei fetițe în ultimele luni de comunism.
Debutul în regie de lungmetraj al scriitoarei și scenaristei Cecilia Ștefănescu Un loc sigur prezintă un grup de prieteni aflați într-o vacanță pe litoralul bulgăresc, unde dinamica aparent relaxată începe treptat să se fisureze o dată cu apariția unui necunoscut și dispariția unui copil.
Inspirat dintr-un caz real, Catane reconstituie savuros povestea anecdotică a unui sat în care localnicii au găsit o metodă absurdă, dar ingenioasă, de a evita taxele – asta până când apar inspectorii veniți să cerceteze anomaliile din sistem. Debutul în lungmetraj al Ioanei Mischie a fost recompensat la Premiile Gopo cu trofeele pentru debut și imagine.
Filmele românești, nelipsite de la TIFF
TIFF.25 vine și cu o selecție consistentă de filme românești recente sau coproducții cu România și în afara competiției. Printre ele se numără Sorella di Clausura, comedia romantico-absurdă regizată de Ivana Mladenović, dar și cele mai noi filme ale lui Radu Jude – Dracula, scurtmetrajul Plan contraplan și Jurnalul unei cameriste, acesta din urmă ajungând la Cluj direct de la Cannes.
Publicul va putea vedea în premieră cele două filme de lungmetraj care ne-au reprezentat la Berlin: De capul nostru (r. Tudor Jurgiu) și Atlasul universului (r. Paul Negoescu), inclus cu o proiecție și în programul de filme pentru copii miniTIFF, dar și noua comedie a lui Tudor Giurgiu lansată la Rotterdam, 3 zile în septembrie, arătată în deschiderea festivalului împreună cu un fragment work in progress din documentarul NADIA.
Programul ZFR e completat de drama experimentală cu nuanțe de thriller psihologic Piatră foarfecă hârtie (r. Adrian Sitaru), premiată la Tallinn pentru cea mai bună regie, și spectaculosul documentar Delta sălbatică (r. Dan Dinu), creat de aceeași echipă responsabilă și pentru hitul de box-office România sălbatică.
TIFF.25 va mai include atât aniversarea a 25 de ani de la premiera cu Marfa și banii (r. Cristi Puiu), dar și o retrospectivă completă Corneliu Porumboiu, unul dintre cineaștii români cel mai strâns legați de istoria festivalului.
Dublu câștigător al Trofeului Transilvania, Porumboiu va fi recompensat în acest an cu Trofeul ediției aniversare TIFF.25 și va participa la un masterclass deschis atât publicului, cât și profesioniștilor din industrie.
