Opaiț roman cu acvila imperială, expus în premieră la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

Un opaiț roman decorat cu motivul acvilei imperiale, descoperit în urma unor cercetări arheologice efectuate la Alba Iulia în urmă cu trei ani, va fi prezentat pentru prima dată publicului la Muzeul Național al Unirii (MNU), după finalizarea procesului de restaurare.
Artefactul va putea fi admirat pe parcursul lunii iunie, în cadrul programului „Exponatul lunii”, a anunțat marți instituția muzeală.
Descoperit în situl roman Apulum
Opaițul a fost găsit în anul 2023 de o echipă de arheologi din Alba Iulia și a fost restaurat în laboratorul Muzeului Național al Unirii. Piesa provine dintr-o locuință romană din așezarea civilă a Apulumului și este datată după mijlocul secolului al II-lea d.Hr.
„În anii 2022-2023, în situl roman Apulum s-a desfăşurat o amplă cercetare arheologică preventivă pe locul unde a funcţionat anterior tipografia «Altip» din Alba Iulia. Descoperirile arheologice realizate în acest punct sunt remarcabile, aducând noi informaţii privind viaţa în oraşul antic în secolele II-III d.Hr., de la aşezarea civilă a legiunii a XIII-a Gemina (canabae), la municipium Septimium Apulense, începând cu domnia împăratului Septimius Severus (193-211 d.Hr.). Opaiţul decorat cu acvila imperială este impresionant: are o lungime de aproape 20 cm şi provine dintr-o casă romană din aşezarea civilă, fiind datat după mijlocul secolului al II-lea d.Hr. Corespunzător acestei faze urbanistice au fost descoperite fundaţiile unor locuinţe alungite, denumite «case în bandă» sau «Streifenhaus», a căror planimetrie şi arhitectură sunt specifice tipului de case din aşezările civile ale castrelor”, se menționează în comunicatul MNU.
Realizat într-un atelier local
Potrivit specialiștilor, opaițul a fost realizat din lut prin tehnica tiparului bivalv și are o culoare cărămiziu-portocalie. Analizele indică faptul că a fost produs într-un atelier local.
„Este un opaiţ cu un singur arzător şi cu o morfologie care îl plasează în familia lămpilor de firmă (Firmalampen), de tipul Loeschcke X, cel mai răspândit la Apulum şi pe teritoriul Daciei romane”, se precizează în comunicat.
La baza opaițului se află o reprezentare stilizată a unui ciorchine de strugure, interpretată ca o marcă figurată a olarului sau a atelierului în care a fost realizată piesa.
Acvila imperială, simbol al puterii romane
Elementul central al decorului este reprezentat de acvila imperială, unul dintre cele mai importante simboluri ale Romei antice.

„Discul rotund al opaiţului prezintă principalul element decorativ: o acvilă (aquila) redată frontal, cu aripile larg desfăcute. Capul păsării apare în profil spre stânga, acvila ţinând în cioc o cunună (corona), simbol clasic al victoriei şi al decoraţiilor militare. Aceasta este aşezată pe un fulmen (fulgerul lui Iupiter), element care putea sugera, în acelaşi timp, bara transversală a unui stindard militar pe care era fixată acvila legiunii”, se mai arată în descrierea piesei realizată de muzeu.
Specialiștii consideră că descoperirea unui astfel de obiect într-o așezare civilă evidențiază legăturile strânse dintre comunitatea locală și mediul militar din jurul castrului roman.
În lumea romană, vulturul era asociat cu Iupiter, zeitatea supremă a panteonului, simbolizând autoritatea și ordinea statului.
Un contrast simbolic între puterea imperială și viața cotidiană
Muzeografii evidențiază și semnificația aparte a elementelor decorative prezente pe opaiț.
„Asocierea acestor reprezentări pe acelaşi obiect creează un contrast interesant: partea vizibilă a opaiţului, discul, este dominată de simbolurile autorităţii imperiale şi ale puterii militare romane, în timp ce baza, ascunsă privirii, poartă reprezentarea unui ciorchine de strugure, motiv legat de cultul bahic, de viaţa domestică şi de evadarea din rigorile zilnice”, se afirmă în documentul citat.
Cercetările arheologice care au dus la descoperirea opaițului s-au desfășurat pe terenul unde a funcționat timp de mai multe decenii o tipografie, iar în prezent a fost construit un hotel.








