Finanțarea consumului pe datorie a ajuns la limită. În perioada 2027–2030, statul român trebuie să refinanțeze aproximativ 83,9 miliarde de euro doar din principalul datoriei publice ajunse la scadență, avertizează Nicu Vasile, președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă (PNADD), scrie Agerpres.
Datoria a depășit 60% din PIB: 9 lei din 10 se duc pe salarii la stat și pensii
Datoria publică a depășit pragul critic de 60% din PIB în primul trimestru din 2026. Structura cheltuielilor arată un dezechilibru major: din 10 lei colectați la buget din taxe și contribuții, 9 lei merg direct pe salariile din sectorul public, pensii și beneficii sociale.
În 2026, statul estimează cheltuieli de 249,2 miliarde lei (12,2% din PIB) pentru asistență socială, în timp ce investițiile publice sunt proiectate la doar 160 miliarde lei. În viziunea PNADD, protecția socială trebuie păstrată strict pentru cei vulnerabili, însă ponderea celor dependenți de ajutoare trebuie redusă prin dezvoltare economică reală, nu prin politici electorale.
Presiune pe mediul privat: Peste 52.000 de firme radiate în 7 luni
În timp ce sectorul bugetar numără peste 1,2 milioane de angajați, mediul privat se confruntă cu un val de insolvențe și închideri. În primele șapte luni ale anului au fost radiate 52.741 de firme, după ce în 2025 s-au închis alte 144.000 de companii.
Nicu Vasile critică politicile bazate exclusiv pe creșteri de taxe, susținând că acestea descurajează mediul de afaceri fără a rezolva problema de fond: consumul bazat masiv pe importuri.
Soluția: Trecerea de la consum la producție și reformă administrativă
Pentru a evita un mecanism falimentar (împrumuturi – consum – importuri – deficite), este necesară direcționarea fondurilor către investiții productive: fabrici, unități de procesare alimentară, agricultură performantă și infrastructură. Deși există scheme de sprijin pentru industria prelucrătoare, acestea trebuie integrate într-o strategie națională unitară.
Totodată, analiza subliniază urgența unei reforme administrative: două treimi dintre comunele din țară nu își pot acoperi cheltuielile din venituri proprii, iar 1.500 de comune au sub 1.500 de locuitori, susținând un aparat birocratic local supradimensionat.
