Mozaic

A murit academicianul Eugen Simion

Academicianul Eugen Simion a murit, marți, la vârsta de 89 de ani, a declarat președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pentru Agerpres. „Era internat la Spitalul Elias. Imobilizat”, a declarat Pop.

Critic, istoric literar și eseist, academicianul Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova.

A urmat cursurile Liceului „Petru și Pavel” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității București (1952-1957), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. În 1969, a devenit doctor în științe filologice cu o teză despre „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, avându-l drept conducător științific pe Șerban Cioculescu.

Pentru o perioadă, între 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizație românească. Experiența pe care a avut-o în Franța se regăsește în două dintre cărțile sale: „Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian” (1977, în 2014 a apărut cea de-a VI-a ediție; în 1983 a fost tradusă în maghiară) și „Întoarcerea autorului” (1981, tradusă în SUA şi în Franța, 1996). În 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).

A debutat cu un articol despre „Caietele Eminescu”, în paginile „Tribunei” (1958), colaborând ulterior la majoritatea revistelor, unde a deținut rubrici permanente: „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Literatorul” (din 1991).

Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole și studii în reviste literare și culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română și cultura românească.

Este și autorul unor ediții, studii introductive și antologii. A prefațat numeroase ediții din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanța Buzea etc.

Unele dintre lucrările sale au fost traduse şi în limbi străine: „Elmenyek kora, vallom asok kora. Parizsi nablo” (1983); „Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade” (1984, în colaborare); „Die Mitte Der Aufszatza zu Mircea Eliade” (1994, în colaborare); „The Return of the Author” (1996); „Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude” (2001).

La 9 martie 1991, Eugen Simion a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 12 martie 1992 membru titular. Apoi vicepreședinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), președinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) și președinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A deținut această funcție până la 20 aprilie 2006.

În calitate de președinte al Academiei Române, Simion a inițiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea și încheierea „Dicționarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), „Dicționarul General al Literaturii Române”, „Dicționarul Etimologic al Limbii Române”, „Dicționarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), „Gramatica Limbii Române”, „Micul Dicționar Academic”. De asemenea, o realizare culturală importantă a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate și tipărite în 38 de volume și transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecția Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanți autori români.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.